Oraș nocturn, Străpuns de pînze negre Și îmblinzit de galbene lumini, Tăcut și nemișcat Într-un repaos geme, De parcă se mai teme De aberanța zilelor de mîini. La geamuri de-altă dată, Pleoapele-s unite Și adormite-n vuiet depărtat Dar doii ochii mei – Două lumini acute Străpung peisajul gri neafectat. Acești doi iriși Din inimă de foc Sorbesc puterea nopților pustii, Și dau săgeți de luciu în loc De după-un geam cu margini cafenii. (03.12.2015, 04:33)