Ultimul iulie

ed4c9dc584e073b6889fcec5f0e2dee6

Plouă-mă!
Cu atingeri nevinovate,
Peste trupu-mi umezit
De ploaia nocturnă,
Dintr-o zi de iulie târziu.

Alintă-mă!
’n perversiuni inocente,
Cu accente
indecente;
Sub reflexiile unui abajur,
Penetrat împrejur
Cu spectre incandescente,
Într-o lumină blur.

Saltă-mă!
Acum sau nicidecum
Cu foc sau niciodată,
Aici sau..
Sau iubește-mă
Ca ultima dată. (30.07.2016)

Doua vise

636085991585892402-1247076620_red_lips_17263235_by_stockproject1-d384deeEmoții putrede
Pe buzele reci,
În ochi cu cristale
de gheață;
Minute statice
‘n clepsidrele reci
Îngheață!

Pleoape inerte
Stinse cu rouă
Și-adânci respirații
nocturne
Destramă vise
Pe – alocuri incerte
În două!

Suntem fete

Suntem demne,
Orgolioase
Și foarte greu cedăm;
Suntem ferme,
Supărăcioase
Și nu avem nicicând cu ce să ne îmbrăcăm!
Obișnuim să adormim abia în zori,
Apoi, să ne trezim în după-amiezi,
Ne place să ni se aducă flori
Și v-alintam cum poți doar să visezi...
Noi suntem cele de oglindă obsedate
Și piruete-n fața lor făcem,
Deși, ne așteptați de-o oră și jumate
Cu un sărut, gurița v-ă închidem.
Suntem întruna, întocmai prea directe
Și dăm bătăi de cap la tuturor.
Ne plac cadouri reale și concrete
Și facem viața voastră semafor:
E roșu când vă spunem: te ador,
Dar se preface-n galben de te împotrivești,
De mai aduci vreun argument, vă dăm ignor
Și-ntr-un verzui profund ades te pomenești.
Suntem sensibile,
Dar ne arătăm puternice
Și cât de poate de indiferente.
Suntem iubibile,
Obraznice
Și nemaipomenit, independente.
Urâm să ne închideți telefonul-n față
Și vă iertăm cu greu într-un târziu apus,
Vă numărăm greșeli de parcă le-am întinde pe o ață
Și nu-ncerca să spui ceva opus.
Ne îmbrăcăm extraordinar de-ncet
Și voi desigur, mereu vă enervați;
N-o facem fiindcă timpul e prudent,
Noi pur și simplu vrem să ne asteptați.
Suntem și rele,
Și cuminți,
Dar și cochete.
Visăm la stele,
La meteoriți,
Deci, suntem fete...

 

Amor nocturn

Înflăcărații ochi,
Tiranica privire
Și-acei doi trandafiri –
Pomeți licăritori...
Ce vor să zică?
Ce vor să spună oare?
Ce noapte arzătoare?
Se va-nșira cu-ardoare
În noaptea cea cu lună
De la apus în zori.

Și draperii căzute,
Și geamuri transpirate,
Și palmele pe ele în contur,
Lumini prea dispersate
În țendre-un abajur
Și vorbe, și strigări, și șoapte.

Așa se scurg secunde, clipe, ore
Bătăi de inimi melodii compun:
Și opere,
Și operete,
Și-un portativ năstrușnic
Se-mbată din acel amor nocturn.

Închiderea Școlii Bloggerilor – cronotopul acestui blog

Evenimentul de închidere a Școlii Bloggerilor, desfășurat pe 15 aprilie a fost o totalizare a experiențelor de la curs și a încercărilor participanților de a-și expune conținutul blogurilor.

13041298_884337645045953_3532742573315539048_o

Sunt mândră de faptul că am reușit să-i ajut pe acești tineri bloggeri să evolueze și continui să o fac. Avem idei frumoase de bloguri, avem bloguri care deja sunt discutate si citite de mulți oameni. Avem cu ce ne mândri” – scrie pe blogul ei, Mihaela Josanu- coordonatorul Școlii Bloggerilor.

12976840_884350418378009_3920737774361345659_o

Pentru mine ȘB devenise, între timp,  un nou loc de inspirație. Cu mult timp în urmă încercaserăm să încep un blog, dar îmi împiedicau mai mulți factori: lipsa de timp, de idei, de cunoștințe. Aici am obținut toate cele! Am început blogul meu și odată cu aceasta, în viața mea a apărut o pasiune nouă” – Sanda Pantelemonov, participant în cadrul proiectului

12998364_884329841713400_3031683781927034440_o

Cred că acest proiect este o posibilitate accesibilă de a învăța din practica unor persoane active și competente, care au dobândit un oarecare success în acest domeniu. Mi-aș dori mult să fiu beneficiarul ediției următoare a acestui proiect pentru a-mi consolida experiența în exprimare și scriere corectă” – Ionela Moroșan, interesată de următoarea ediție a Școlii Bloggerilor

Închiderea Școalii Bloggerilor este cronotopul acestui blog, premise și surse de inspirație!

13029723_884330038380047_7388498841636869946_o

Mulțumiri partenerilor noștri BUTOIAȘ, APRIORI WINE, EFFECT STUDIO, BESTSELLER.

13029545_884349115044806_1227823504801701761_o

Alte poze de la eveniment găsiți aici 🙂

Maiestru bucatar

Și câtă măiestrie ai, de te impui stăpân să-mi fii?
Și cât îmi vei zâmbi neînțeles?
Tu chiar nu vezi că pieri în ochii mei pustii?
Căci într’ ai tăi nu pot să văd vreun sens.

De  unde-ai strâns tupeu cât ai în tine
Și cum ai vrea să-ți reușească să mă faci părtaș
Cu o privire săgetată  ce oțelește-n mine
Și care pleacă mai departe s-ochească alt vrăjmaș.

Tu poate-ai pus un fel de gheară pe inima-mi sfioasă
Și poate-un foc ai fi apins cu măiestria ta,
Dar tot ce văd e doar un fum ce urme negre lasă
Deși făclia glorioasă, ar fi dorința mea.

Un foc cu care sufletul-mi l-ai putea prăji
Și inima să-mi coci ca la gratar
Cu așa mișcări de-ai fi putut miji
Era să-ți spun măiestru bucătar.

Dar nu, eroarea în legenda ta se-nscrie
Și nu-ți mai zic maiestru bucătar, ci doar așa stăpân
Căci gândului ai pus un lacăt, ca la pușcărie
Și îmi apari ca o stafie, adesea vrând-nevrând.

Un el si-o ea

Doi oameni fierbinți, cazuți pe spate,
Un ochi de luna licarind la geam
Intr-o camara-ncinsa de-a noptii sobritate
Și de emoții prise-n amalgam.

Patru ochi țintiți cu maiestrie in tavan
Și-a lor culoare stralucinda-n noapte,
Emoții clocotind in ritm de ”pa-ra-ram”
Și fluturi de stomac reincarnați in șoapte.

Senzații libertine și singe clocotind,
Și aberați inspirate din rasarit de soare,
Și ginduri nabușite-n creierul arzind,
Și miile intenții trintite-n nepasare.

La ceas tirziu spre rasarit de soare,
Stau doua corpuri mute in neștire,
Stau, muți de pasiune și-alinare
UN EL ȘI-O EA – o simpla amintire.

 (21.08.2015)

O tigara

În urechi, o liniște îmi țipă,
În priviri, o ceață pânză coase
Nu îl vad, n-aud, dar el miroase:
Fum ce evadează dintr-o pipă.

În cămara mea de o negreață cruntă
Fară nici o rază de lumină,
Bate prea a lene inima-mi haină
Care obosită, nori de fun înfruntă.

Lipsa unui geam ce dă în altă lume,
Lipsa unei uși prin care-aș vrea să fug
Îmi plasează-n spate propriul meu jug
Ce să fac cu el, însă, nu îmi spune.

Eu clădesc în trupu-mi praful de cenusă
El în mine tainic, un mormânt zidește,
Propria-mi țigară un sicriu croiește
Eu sperând că-aceasta va crea o ușă.

Inimi bete

Cei patru ochi ce-nțepenesc tavanul
Și degetele tale dansînd la mine-n plete
Acele două inimi ce de iubire-s bete
Și-acele draperii care-nghițitau geamul.

Acestă respirație ușoară și-nplinită
Se împletește-n colțuri cu-a nopții sobritate
Ea deslușește tainic un vis de realitate
Și demaschează-apoi o noapte nedormită.

Departe-ntr-o cămară mai ard lumînărele,
Al căror filament se zbate-n fericire
De parcă casa toată miroase a iubire,
De parcă fetele nu știu să fie rele…